În 1946, nori ameninţători se adună pe cerul unui sătuc din Transilvania, Lupoaia, unde tradiţiile îmbibate cu prejudecăţi şi superstiţii au dăinuit de-a lungul multor generaţii. Cel de-al Doilea Război Mondial s-a sfârşit dar vieţile lupoienilor sunt răvăşite de impunerea unor schimbări draconice şi fără sens de către un nou regim care doreşte să creeze un om nou, pentru o societate nouă.
Guvernul totalitar recent instalat ameninţă să elimine familia Flonta, declarându-l pe Pavel, tatăl lui Teodor, chiabur – “duşman al poporului”. Pavel este arestat, întemniţat şi torturat. Când valul persecuţiilor atinge apogeul, Pavel este obligat să trăiască ascuns. În mod neaşteptat, meseria pe care Pavel a învăţat-o în tinereţe îl salvează: ruşii, care extrag uraniu în Carpaţi pentru prima lor bombă atomică, îl angajează la ei. Acolo, la mină, braţul lung al Securităţii nu îl poate ajunge.
Stalin încă mai trăieşte când Teodor începe să meargă la şcoală. Sfâşiat între două lumi opuse – casa, în care sunt păstrate valorile tradiţionale şi unde oamenii se iubesc – şi şcoala, unde îndoctrinarea şi nedreptatea fac legea, Teodor îşi pune mereu întrebări şi cugetă asupra logicii încurcate din spatele evenimentelor, uneori cu obrăznicie şi umor, de care numai un copil este în stare în astfel de împrejurări. Evenimentele, desigur, îl afectează puternic pe Teodor încă din pruncie, întrucât în comunism păcatele părinţilor – imaginare sau reale – cad pe umerii copiilor lor.
