Nu e nici o fatalitate în această istorie a României. Dar există această ipocrizie perpetuată și după 20 de ani de la Revoluție, prin care societatea românească își ignoră oamenii care au făcut ceva concret împotriva comunismului și care este una dintre cele mai mari neîmpliniri ale visurilor de la sfârșitul anului 1989. Nu putem să credem la infinit că Occdentul ne-a trădat sau că anul 1989 în lume a fost opera unor servicii secrete oculte. Comunismul s-a prăbușit din interior, prin eforturile oamenilor prizonieri ai acestui sistem.
